sunt un copil ciudat azi
îmi beau laptele noaptea
de unul singur

îl beau rece,
nu mai suport căldura
de niciun fel

îl beau în beznă
să nu-i văd culoarea
mă obosește albul său

mă obosesc fluturii
care se adună în jurul luminii
nu mai vreau să-i văd
nici morți,
nici vii

vreau să simt gustul laptelui
doar
și să-l aud
cum picură-n liniște
în sufletul meu atât de gol…