poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-29 | |
ca un fluture mort dimineața se lipește de geam
un cîine cu labele rupte o femeie care mătură scara blocului deschid gura și frigul intră ca turma de oi mînată în staul undeva o mașină demarează în trombă scrîșnetul ei rupe lumina cămașă demult putrezită puține lucruri de făcut azi și în general cînd îngheață pînă și mersul firesc poate un dans în tăcere mai mult o repetiție pentru ce va să vie poate un cadou surpriză poate ceva nu știu nici eu tocmai eu care le simt pe toate am început bine noi doi îți spuneam dacă m-ar deschide legistul s-ar speria din mine ar ieși milioane de vietăți milioane de vietăți care au chipul tău milioane de vietăți cu metabolismul fixat după metabolismul tău un subiect bun pentru o teză de doctorat sau pentru o transformare nu crezi? în pantofi subțiri și costum am întîmpinat primul viscol toate intrau și ieșeau din mine ca niște bătrîni căutînd avocat la curtea de apel nimic nu stătea mai mult de o clipă nimic nu era al meu mi s-a făcut drag de tine m-am înroșit în obraji peste tot ți-am lăsat semne priveam orașul prin ochii tăi încercam să mă minunez știu că nu e nicio minune dar tu ai fi văzut oricum cele patru sute de tancuri patru sute de camione și amfibii pe care în secret le-am numit armata mea armata mea de etrusci îngropați cu regele lor armata mea de senzații îngropată cu tine în semn de credință și iată-mă trecînd din cameră în cameră trîntind ușile albe doar doar s-o rupe tăcerea și iată-mă deci așteptîndu-te nu mi-e rușine s-o spun chiar nu mi-e rușine * într-o parte a lumii mă trezesc fac planuri îndrăznețe pun la fiert mazărea dezosez pieptul de pui mă întrebi dacă îți dau voie să-ți tai părul eu îți răspund bine dar nu prea scurt să-mi rămînă și mie un loc unde să mă afund cînd vreau să dispar * dacă aș urla dimineața urletul s-ar întoarce în mine ca o lupoaică ce n-a găsit de mîncare într-o iarnă puțin secetoasă * am început bine noi doi îți spuneam dacă am face dragoste am uita tot ai merge cu picioarele mele și lumea s-ar întreba de ce ai tălpi de bărbat nu pentru că n-ai fi frumoasă dar pentru că mergi apăsat iar eu pe mine nu m-ar întreba nimeni nimic pentru că e totul cum ar trebui să fie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate