Iubind un soare apus,abandonat de sine,
Suferind la fiece ac pătruns în tine...
Un ocol infinit se perindă
Cântându-i fals maligna-i colindă.

Înșelator te-ademenește,pernicios
Un ametist trucat,fără folos.
În inocentța sfidătoare ce te-afundă,
Mocnește-a realității crude,umbră.

Când se desprinde de fior ,alene,
Vibrația clocotindă din vene,
Și când speranța furibundă apune,
Se pierde tot sensul,în zare de spume...