Am incercat sa spargem
vechi tipare
traind cu sete, paralel cu viata,
ne-am imbatat cu vise
lucitoare...
dar ne-am baut si zilele
din ani...
si ne-am trezit nocturni,
in dimineata
pierduta mai demult
printre castani...
Blestem avem:
sa ne traim aproape
din noapte-n noapte
pana la final...
sa pierdem, tot alaturi, fiecare
clipa de lava din iubirea-n care
puteam avea acelasi
ideal...
sa navigam pe rand
in cate-o barca
si sa speram ca marea,
spuma sa,
ne-or arunca, din graba,
intr-o arca
si cate doi, pasivi,
ne vom salva...
sa asteptam din cand in cand
ca, poate, Luna
ne va cuprinde in iubiri de-o zi
si-atunci cand aurii ne vom trezi,
sa mai traim un pic
mai tristi ca huma

ratacitori de-am fi,
captand Lumina, sa fim din nou
mai diluati ca vina
de-a fi

Eroi pierduti
in zori de zi!