Pare prost îmbrăcat
Și cu mersul legănat doldora buzunarele se clatină
Nu-i pasă de nimic
El știe tot.
Poate trece pe lângă tine
Și cu o adiere îți suflă mirodenii în păr
Vei spune că e un fel de anotimp
pleacă mai departe mirosind umbra ta
Un nor se grăbește să ningă
În curtea bisericii,
Toaca bate în neștire a spaimă
Din sat se zvonește că au fugit ispitele
Străinul cu buzunarele doldora
Se lasă în genunchi
Toaca se răsucește năucă :
E post, hoțule de ispite
E post...