ȘTEFAN VODA AL MOLDOVEI

Ștefan Vodă al Moldovei n-a murit, mai candidează
LA “10 pentru România” inventați de Nea Sfârlează,
Cel ce la Rivoluțiune a scuipat ca neamul prost
și l-a pălmuit pe Nicu după ce valet i-a fost!
Ștefan Vodă al Moldovei n-a murit, se minunează
Cum de-i Þara ciopârțită de un fonf cu mintea brează?...
Ce-a tocmit soarta Moldovei la Stambul cu Trăienel...
Unul hatman de duzină, celălalt chiolâmb și chel!
Ștefan Vodă al Moldovei, devenit statuie trează
La Suceava cu voinicii stă Moldovei lui de pază...
Vede cum ukrainenii sug petrolul ca pe vin
Și atunci l-apucă groaza de-al urmașilor destin!
Vede cum se strâng în stoluri cetele de hoți barbari,
De racheți ce fură fete și le vând la kosovari.
Vede cum răzășii mândri deveniră azi umili,
Cum cerșesc la mila zilei pe la nemți și pe la Șmili.
Cum și-au părăsit credința și s-au dus în pribegie,
Cum Moldova ciopârțită e la vreme de stihie!
Și atunci își zice Ștefan: “Ce-ar fi Doamne să mă scol
Să dau iama prin hoțime, să scap Þara de viol?...
Ca să știe toți dușmanii că de la Rîm suntem
Să se teamă de ciomege și de-al nostru crunt blestem!
Și să vin cu călărimea ca-n trecut la București
Pentru-a face România cum a fost, ca în povești !
Să-i scurtez pe dregătorii ce de Þară își bat joc
Să le dau Rivoluțiune și de ac și de cojoc !”