când
am murit mi-am simțit corpul greu
ca un drob de sare ca un os de statuie
mi-am pus mâinile pe piept și mi-am
aprins o lumânare am înfipt-o între degete
ca în colaci reci
dar
m-am ridicat să-mi caut costumul de la nuntă
pantofii de ginere apoi
m-am învelit cu ceață de pleoape și am așteptat
minutele nu se mai dezbrăcau grav de secunde
ai venit mi-ai scos pantofii lăcuiți costumul tânăr
mi-ai pus pantofi negri de carton
tu crezi că o să calc cu ăștia iadul - spun -
costumul e pătat de cafeaua din martie
taci îmi scoți ceasul verigheta
5 lei în buzunarul de la piept îmi astupi
fața cu un șervețel ca o geană imensă
deschizi geamul

când
am murit mi-am simțit trupul greu ca o
pleoapă enormă