|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
■ în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
■ Gabriel
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Eu poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Vadan Maria-Cristina [Kristanna ]
2006-04-05
| |
Cresc arbori de lacrimi,
Se grăbesc să ajungă înspre soare
Pentru ca astrul e blând și le dizolvă.
Și pierderea lui albastru în portocaliu
Mă elibereaza.
Sunt micul prinț
Și am planeta mea cu arbori.
Din pământul sec roșiatic îmi ies lacrimile,
Și uneori nu mai vor să se întoarcă înapoi
Se pietrifică și nu le mai distruge nimic.
Vă rog să ignorați zona deșertică a planetei mele.
Este doar rezultatul inconștienței,
De altfel acela e mormântul meu.
Ce? Vreți să mă convingeți că mi-a invadat planeta cu totul?
Nu-i adevărat... vi se pare... nu...
Nu vedeți?
|
|
|
|