Într-o zi am să-ți strig ce mă doare
Când nu te vei mai ascunde și vei auzi,
În lumea ta fără nici un hotar,
Fie doar cu un strigăt, și voi reveni.
Ești atât de departe, încât marginea lumii,
Privind de aici mi se pare aproape
Aștept să te zăresc la capăt de cer,
Într-o zi cu parfum și culoare de cântec.
Mă mai ști?Glasul meu îți mai pare ciudat?
Dintr-o mie de lumi, înapoi voi veni,
Mă voi furișa tiptil și te voi privi în ochi
Și poate că văzându-mă, mă vei putea auzi.
Chiar dacă va fi fără ecou și poate ciudat,
Strigătul meu totuși, te va trezi;Și-atunci,
Te-aș întreba: în lumea ta tu poți primi,
De la marginea lumii, o călătoare?