Tu ai avea tăria
să mori cu mine în noapte
cînd îți pierzi răsuflarea
în vînt și-n pletele rare?

Tu ai avea tăria
să muști urechea lupului
încercînd să-i scoți din ochi luna plină
și apoi să-mi săruți buzele oxidate
fară a cere iertare?

Tu ai crede
într-un dumnezeu bolnav
ce sprijinindu-se pe umărul meu de bronz
îți spune: "fica mea, nu coarnele înseamnă tot"...

Ai mai putea apoi
să strivești corbii care au ciugulit
versetele paralele din biblie
și numele de pe crucea lui Cristos?

Ai săruta
locul unde am căzut
strigînd să-ți călăuzesc pașii
spre drumurile încrucișate din palmă?

Și totuși, ai avea tăria
să-L strîngi la piept
pe Cel căzut
și să înnoptezi cu El în moarte?