poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-10 | | Înscris în bibliotecă de Miriam Cihodariu
Când izgonit din cuibul veșniciei
întâiul om trecea uimit și-ngândurat pe codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - și din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - Și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întâiul om căzu cu fața-n pulberea pământului: "Stăpâne, ia-mi vederea, ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește-mi ochii c-un giulgiu, să nu mai văd nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei și nici nori, căci vezi - lumina lor mă doare". Și-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare îi dete - lacrimile.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate