cel mai greu e dimineața
când iei în brațe trupul bărbatului tău de acum
și taci
cât pentru toți anii
pe care știi că îi va trece fără tine
el doarme
intri în somnul lui
deschizi ferestrele pui un soare mic într-un colț
când pleci de acolo începe să te caute
e speriat și singur
așa va rămâne

după-amiază cu un prieten
îl asculți povestindu-ți despre cum s-a îmbătat în cluj
când oamenii spuneau că ai murit undeva prin italia
păi dacă asta se întâmplă după moartea ta
mai bine trăiești încă 100 de ani
și poate chiar câțiva pe deasupra

seara e ușor
nu pleci la drum
mai degrabă rămâi
într-un loc foarte luminos
unde stai la masă cu toți cei care te-au iubit

noaptea ești deja prea departe
ca să te mai întorci

asculta poezia in lectura autoarei