poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-04-19 | |
E un peisaj ciudat...
cand stai pe marginea prapastiei ce ti sa casca-n suflet si-i simti raceala asternand flori de gheata pe ferestrele ochilor tai. E straniu... sa-ti indrepti cu disperare privirile inauntru dar sa orbecai doar in negurile ce-au acoperit labirintul simtirilor tale, caci nu faci decat sa privesti moartea ce creste ca un copil in tine. Ironic...sa cresti copilul mortii in inima vietii,nu? Te uiti in oglinda, carcasa a unui cavou gol, si te gandesti ca daca ai mai fi simtit te-ai fi considerat patetic. Dar asa...cand chiar vorbele ti se par doar simple ecouri ale amagirilor,paradis pierdut, ce ti se zdrobesc de timpane cu un falfait de-aripi zdrobite de timpul ce-a-nceput sa moara in tine? Dar s-au dus, departarea le innabusa urletele ce altadata ar fi starnit furtuni in tine, s-au dus... Au ramas ingropate in "realitate". Uita-te mai departe in oglinda, simpla scoica-n care se-aud vaietele marii infinite. Uita-te cu ochii-ti de sticla, ferestre catre vesnicie...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate