Părăsesc o duminică prinsă în parc sub covorul de frunze
Asemenea unui bilet de loterie necâștigător.
Pâine din făină de oase de înger am mâncat,
Am băut un cal alb și tot nu m-am vindecat.
Sunetul ploii imprimat în tâmple mă golește de gânduri.
Sfâșiate, mânecile anotimpului își scutură așii.
Privesc prin lentila unei picături de apă și tresar-
Perechea neclară se îndepărtează cu urările zilei,
Dar eu mă simt înșelat ca o lumânare în care suflă vântul.
Smocuri de iarbă digeră pietrele vii ale incertitudinii:
Să mai aștept lângă poarta pe unde trec melcii?
Unde o femeie grasă numără firfiricii în palmă?