fac un pas rostogolit peste mine
se spune că astfel trag moartea în piept
cu încă douăsutecincizeci de respirații sacadate
la mia de secunde spasmofilice

tu nu cunoști invocările mele pasagere
depresurizez inima s-o poți umple cu lucruri dragi ție
un îndrumar de iubire zilnică + instrucțiuni de folosire
o cafea cu multă frișcă albastră
două – trei visuri euforice ( nu mai multe ca să le pot duce)
și câteva curcubee în expansiune

când îmi invadezi spațiul intim dintre atrii
acoperit sunt cu tot ce înseamnă chestii importante
pentru tine/ prostioare acceptabile pentru mine
și cu atâția feromoni emanați în aer
mă simt macho & gaucho & muchachos
la pieptul tău dezvelit ca banană decojită

stau pe spate și te privesc like a sex bomb
trupul lucios de femeie pe care-l porți cu tupeu obraznic
mă înțeapă în ochi & în viscere
se lipește de mine imprimându-se frenetic & definitiv
în creier în nervuri în vene în oase
și mă saltă mă curge mă înghite...

recidivăm în excese & viziuni psihedelice
limbi peste limbi peste limbi peste limbi
vor să ne soarbă haotic /sălbatic
parcă am fi o ciocolată caldă
bloody mary & caipirinha & kamikadze...

„după” devii un fel de mochetă moale
pe care calc apatic însângerându-mi spasmele
unghiile parcă ți-s gheare ghearele parcă ți-s foarfeci
foarfecile parcă ți-s bisturie
sunt zgâriat tăiat incizat milimetric tranșat

zâmbim neoimpresionist cu gândurile anesteziate
eu rostogolindu-mă din nou
iau porția de moarte în derâdere
tu amestecându-mă / asimilându- mă
iei porția zilnică de viață