don gigi, am o mare problemă
vreau să știu cum arată sufletul.
simt că nu mai pot să-mi plătesc facturile
nu mă mai simt îndreptățit să vorbesc studenților
nu mai pot să merg bară la bară
fără să știu exact cum arată sufletul,
tu știi
tu erai ăla mai radical
eu citeam despre femei frumoase și tu le-o trăgeai,
eu beam pînă la nouă și tu pînă la două
am trecut acum cîteva zile prin părculețul de lîngă kiseleff
nici unul din noi nu mai era acolo și n-au trecut decît cincisprezece ani
e spre binele tuturor că au trecut acești ani,
e un succes,
sufletul stă și completează declarația pe genunchi
i-a fost furat sufletul bicicletei lui
asta e lumea lor, o lume în care nimic nu arată a nimic
în care ne deplasăm pe străzi ca și cum am scoate două degete din apă
căldura aia nesfîrșită, pupila albă a soarelui absurd don gigi
umblam năuc înainte să plec pe șantier
acum soarele are o gripă puternică,
stă cu o pătură în cap și cineva urlă la el
deschide fereastra ai nevoie de aer curat soarele respiră greu
sufletul stă și bea acid sulfuric
hidrogen doi sulf oxigen patru
soarele ține strîns pătura pe el
o pătură arsă cu țigara
eu m-am întors și acum umblu iar năuc atîta știu
ce m-a împins înainte?
am avut vreo clipă impresia că mergînd înainte o să ajung înapoi ?
fără îndoială, cum altfel ?
am făcut tot posibilul ca să mă dau la fund,
dar ieșeam mereu la suprafață, pluteam
chestie de lipsă de substanță
mereu apărea cineva, vedea pe mal bocancii mei, hainele și sufletul
și începea să strige
alo, a lu cui e sufletu ăsta?
în oraș e frig ca într-o sticlă
din perspectiva faptului că sîntem muritori
dragostea e cartea cea mai slabă pe care o poți juca,
e vorba în fond doar de preferințele pe care le-ai avut
ivi è laura ora,
eram în intersecție la răzoare,
stăteam deja de cinci stopuri și înjuram încontinuu
pentru că întîrziam undeva unde nu vroiam să ajung
două mașini mai în spate era petrarca,
jesus christ, i must be starking mad,
era cu o subțirică, ei doi într-un jeep decent, toyota rav4
petrarca era fericit la stop
era cu laura, laura de noves, nu, n-ai văzut-o în playboy
fii serios don gigi, toată săptămîna i-am văzut
pe la toate stopurile, iuliu maniu, eroilor, foișor, grozăvești,
piața unirii, piața victoriei, piața universității
aveau fețele alea, nu-și doreau nimic mai mult
decît ca stopul să țină la nesfîrșit
să nu treacă niciodată de intersecție
ca și cum dincolo ar fi fost sfîrșitul
dincolo era sfîrșitul
după ce treceam chiar îi pierdeam din ochi
două suflete transparente, comunicînd prin capilaritate
la voi traficul e mai ok, în ardeal totul e mai ok,
sufletele sînt de aur și argint
femeile mai frumoase en tout cas
și de sărbători sînt comestibile ele însele,
ele pun suflete colorate în pomu de crăciun
pomu nu va fi aruncat niciodată
niciodată este ceea ce se cheamă
în teoriile postpozitiviste ale r.i. “ termen scurt”
bradul va fi ținut din decembrie 1974 pînă în martie 1977
cînd se va prăbuși la cutremur în casa din cotroceni
aproape de grădina botanică
sînt locuri unde te apucă durerea de dinți
concentrația de suflete e prea mare
e un fel de frig, un fel de ceață
știu că îți place să mergi prin așa ceva
te simți nu știu cum
nu știu cum te simți, prietenia nu merge atît de departe
din contră sînt surprins,
sînt surprins să văd cît de liniștit aștepți să traversezi
nu mă așteptam să te văd atît de liniștit
ce-i drept au trecut și cincisprezece ani
acum sufletul doarme toată ziua și nu mai are în gură decît o limbă aspră
orice pui are în gură niște măsele enorme și niște dințișori aliniați
și fiecare dințișor zice eh eh eh și e alb
doar sufletul zace după ușă și cînd te apropii să-l mîngîi
începe să tremure și latră speriat
acum cîteva zile am stat și am băut pînă la ora nouă
după care m-am ridicat cuviincios și m-am îndepărtat
soarele nu se mai vedea avea corneea neagră
era poate într-o sală de cinematograf împuțită și se răsucea
simțeam doar vîntul, vîntul vine din soare,
soarele iese de la cinematograf și iată că bicicleta lui nu mai e acolo
iar eu pedalez căpiat atît de repede încît
sufletul meu rămîne în urmă ca o zdreanță
întinzînd mîinile după o plantă sau alta
vorbim rar, rar de tot și mă întreb de ce
poate că înainte ne întărea să vorbim despre ale noastre don gigi
iar acum ne slăbește, tot ce se poate,
acuma ne slăbește,
eu știu cum arată sufletul, eu cred că știu
e bazil atunci cînd era pe masa de operație, cu labele atîrnînd, sînt prea lungi
cu doctorii tăindu-i din maxilar, cu dinți cu tot
ca să fie siguri că chestia nu va crește la loc
joci și cartea asta
mai sună și tu din cînd în cînd
dacă mă găsești în trafic o să fiu supernervos
stau la zeci și zeci de stopuri și
înjur încontinuu
iar din cînd în cînd
fac un mare efort inutil și
claxonez.