cu o smucire de șolduri
văzduhul plin de frunze galbene
cade sub o ploaie cărnoasă
iar crima intră în regula jocului
cînd te strînge gulerul cămășii
și în jurul tău curge un aer rău
dintr-o mîhnire veche

se freacă femeile cu țîțele
de sticla icoanei
așteptînd să se ridice în văzduh
cu buzele uscate și ochii dogorind

ca un mac într-o candelă
spaima de moarte
le mușcă de sfîrcuri
anunțînd ziua împărțirii darurilor

miroase a zoaie
și a trup nemîngîiat
cu gheața acră în oasele bolnave