Respir adesea prin nelinisti multe
Cand mlastini albe ma inghit incet
Si universul nu mai sta s-asculte,
Si undeva mai moare un poet...

Ar fi usor sa schimb dureri pe hrana,
Sa m-ameteasca trocul de palat,
Sa inventez grabita-o alta rana,
Pe care s-o tratez neintarziat...

As mai putea sa ma prefac ca sufar,
Sa redevin ce-am fost in vieti trecute,
Mirat, pe umar sa-mi rasar-un nufar
Sa cada-n ploaie zilele durute...

O, da, durute, amortite, triste
Irationale, dulci, senzuale, bete
Si nu mai stiu cum e sa n-ai batiste
Dar stiu in schimb jongla cu epitete...

Da, sunt doar eu, aceeasi imatura,
La fel de serioasa-n joaca ei
Precum e dulce a Giocondei gura
Si nestiuti ai lumii farisei.



Braila, 27 oct 2007