niște umbre reci
reflectînd...ca într-un vitraliu
lumina exotică...misterioasă
încărcată de o anumită melancolie
...jubilație stranie...
ca un călător oarecare
aștept în liniște
ziua cînd merii vor fi încărcați cu îngeri
mi-am pierdut frăgezimea sentimentelor
o lumină ca de început de lume
un cavaler în armură
înmormîntat cu cal cu tot
trăisem o viață falsificată

îngropat în mine
tresăream din mormîntul meu abstract
ori de cîte ori în suflet
izbucnea un conflict
și eram gata să părăsesc
lînceda existență pe care mi-o alesesem

amurgul unei zile
înghițit de o altă lumină
îmi trimite o șoaptă în exil
pe undeva pe aici
am rătăcit securea gîdelui...