la etajul opt
mereu setea curge din robineți
de pe pereți
igrasia cu parfum de femeie
și singuraticul proroc
în togă de smarald
mă străpunge din priviri
afară
în clătinări de lumină
șirag de siluete în derivă
îndreptându-se tăcut
spre vidul concret
sărac în trăiri
trupul meu liber
înșeală biciul vântului
și-n barocul târziu
mă modulez
cu parcul
cu străzile
cu trecătorii-falși prieteni

pe buzele femeilor
ultimele știri despre cianură
eu însă țin în dinți gândul-
"atât de la fel
ca orice căință"