e toamnă doamnă
mănînc cărămizi zidesc conserve
ca să trăiesc clipa total
am în amnezie un aliat serios
se spune că s-a făcut cam noiembrie
o să-mi pun o felie de lămîie în cafea
aia cu sare e pentru mahmurii care nu mai pot
asta e pentru adio și pe mîine

să ne desfrunzim drăgăstos
să ne sigilăm atent în borcane
o dulceață de
viață
de
cîine

e toamnă doamnă
la frig și la greață cu noi
amintește-mi măcar
să-mi iau izmenele ca lumea
altfel mi le înfășor de gît
ca pe-un fular

sau mai bine lasă că uit de toate
pînă și moartea
o să mi-o încalț pe dos

cred că voi renunța și la ea
doamna mea de toamnă

cred
că nu mi-e
de nici un folos