O ploaie-n noaptea lungă pică,
de-un vînt străin,trimis aseară,
de iarnă,toamna e grăbită,
să-și lase straiele afară.

E zgomot viu pe la ferestre,
ce trupul tot ti-l înfioară,
cîntare,haos de orchestre,
modern,auzul ți-l doboară.

De parcă trec păgînii, valuri,
corăbiile lor se-neacă,
iar cei scăpați ajunși pe maluri,
cetatea noastră vor s-o treacă.

Pre limbi streine-a lor urale,
ce trîmbițează vechi refrene,
rămîn apoi cu a lor jale,
băieții noștri stau de veghe...

E mare zarvă și-i grăbită,
de vină-i vîntul de-aseară,
de iarnă-i toamna pregătită,
să-și lase straiele afară.