sunt un copac. fata din dafin iese la plimbare pe întuneric își trece mâinile turcoaz prin părul norilor pândește lumina aleargă după umbre le face ghem și le rostogolește pe mocheta verde. în scorbură doarme sufletul ei galben

gongul teatrului liric
bate ora
miezului de noapte

dafinul bătrân își toarce povestea. fata apleacă urechea la glasul urșilor albaștri închide un ochi e noapte polară îi închide pe amandoi și-a încălzit privirea la razele lunii urșii își leapădă blana. vara e departe, vrăjitoareo !

copilaria e o cetate
în care se întoarce
cine poate

fata îmbracă hăinuța de azur se ascunde între narcise o pierd din vedere. sunetul trompetei anunță zorii : personajele se învăluie pe scenă. răilor, ați speriat-o ! prietena mea se dizolvă în crengile înmugurite. îmi spune noapte bună

dimineața
visele copiilor
merg la culcare