Pe geamul de la cameră mai văd o umbră doar,
Pun mâna și-mi scot trupul ce doarme-ntr-un sertar..
E un an și ceva
De când nu m-am mai întors în mine,
Poate de frică, poate de rușine...
Nu văd nimic, nu simt decât nisip.
Am adormit gândind la ceva neauzit
Și m-am trezit visând l-același somn tacit.
Nu-i noapte, nu-i nici zi, nici seară,
E timpul meu, ce l-am scos din raft
și l-am suflat de praf.
Mă las din nou să curg,
Să pier din fața mea..
Pe geamul de la cameră se vede-un fulg de nea.
A început să ningă.