pe la 3 dimineața îmi scărpinam tâmpla
și mă holbam la o ilustrație semnată GORZO
prin preajmă mai respira una, spasmodic,
călare cum stătea pe volumul uriaș

simțeam din ce în ce mai neclar
și deci mai clar
miros de melancolie și de cafea,
în minte aranjasem: aragaz-bilă neagră-amintiri din tuberculii copilăriei-benzi desenate manga-ciuperca de la hiroshima-tot

când m-a izbit mesajul de pe zid: ACM, 1882
fantastic, ce formulă impenetrabilă,
ce mantră, ce solz nebănuit pe burta peștocului-perete,
ce fals admirabil,
ce os pentru cățeaua chioară a portarului
ce poemă ușoară!

cheamă-ți avatarurile, fată, hăi,
și șterge-o înainte să moară!