În noaptea care crește în noi, spunea,
suntem ca înecați.
Deodată am simțit o voce aspră pe
piele.
Îl întreb ce-a vrut să spună. Pare mirat.
Profilul lui de maree nesigură se arcuiește,
toate trăsăturile i se estompează.
Privirile i se topesc în mirare – îl
ascultam sau pur și simplu mă
uitam în noaptea care cădea -
Noaptea se precipită de la o vocală la alta.
Cine a vorbit?
Arcul alb care încercuie buzele e și
mai încordat.
Textul înaintează – ca o piele a sensului -


N.B.: Acest poem face parte dintr-un "alfabet" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Va urma.