Mi-as fi dorit sa stiu sa cant la vioara.sa vorbesc cursiv japoneza si sa fi locuit la Paris intr-o alta viata, intr-o mansarda racoroasa, ducandu-mi existenta de pe o zi pe alta din schite si crochiuri, delectandu-mi timpanele cu muzici incarcate de vitalitati defectuoase si idile problematice.
Mi-as fi dorit sa ma fac actrita;sa-mi traiesc drama ca pe o comedie neagra pe care sa o servesc light si cu apa plata.fara lamaie.
Mi-ar fi placut sa fiu cu 10cm mai inalta.mai putin frenetica;cu trasaturi si mimica mai putin tradatoare.
Mi-ar fi placut macar pentru un an,sa fiu barbat. As fi fost un romantic incurabil, ce-ar fi facut cadouri spontane,ar fi daruit flori de camp,nu trandafiri. Ar fi scris si recitat poezii cu vers liber,nu versuri de cantece comerciale. As fi fost indragostit lulea de o ea,si As fi facut tot posibilul sa-I fac parul de pe ceafa maciuca, iar ea, si-ar fi platit recunostiinta o viata intreaga.
mi-ar fi placut sa am o voce de exceptie si sa cant la leaganul bebe-ului meu.Inca pot face lucru asta si mi-l doresc, dar sunt perfect constienta de calitatile mele vocale.
Mi-as fi dorit sa-mi pictez peretii camerei in cel mai haotic mod posibil.Casa mea va fi plina de tablouri,desene,si orice prostie insignificanta pe care o consider creatie.Si el o va aprecia.Sper ca-l voi intalni.sper ca vom cutreiera lumea impreuna,si o vom descoperi particica cu particica,sper ca vom rataci pe meleaguri straine,dornici de a cunoaste culturi noi si a ne pierde in discutii filozofice interminabile,iar eu, sa cedez,in cele din urma,admitand ca el are dreptate.Pentru el,as ceda. chiar daca greseste. Sper ca zambetul lui sa fiu sursa mea principala de energie.si toate nuantele de gri din jur sa dispara atunci cand e langa mine. Sper sa apara. Sper sa nu-mi pierd rabdarea asteptandu-l si sper sa ma loveasca ca o torpila venirea lui.
Imi ramane sa sper