poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-16 | |
nu m-a crezut nimeni
când am spus că încep, în sfârșit, să îmbătrânesc. prietenii mei – mereu alții – au râs erau obișnuiți cu fața mea cu trupul meu frumos credeau că eu nu îmbătrânesc precum ei ci altfel că voi rămâne mereu la fel că niciodată nu voi fi ca ei. cu toții s-au obișnuit cu ideea că eu nu pot fi decât așa, că nu voi fi bătrân și mai ales că nu voi muri ci voi dispărea deodată pentru a apărea în altă parte a pământului. dar eu am băgat de seamă că îmbătrânesc. stăteam cu toții într-o primăvară și am simțit cum îmi cresc, printre celelalte, firele de păr alb. ele creșteau fără grabă ca-n Ecclesiastul Bibliei. apăreau nepăsătoare ca și iarba care nu se întreabă de ce înverzește. nu mă uitasem în oglindă de multă vreme, nu suportam porțile negre din ochi dar când totuși am făcut-o m-am văzut la fel de frumos și fără riduri. aveam doar cearcăne – morminte în care îmi îngrop diminețile – și același păr lung. dar alb. i-am zis îngerului: “acum și eu am părul alb; ce-i de făcut?” el m-a privit, la fel de frumos și la fel de cu părul alb: “ar trebui să ne luăm rămas bun unul de la altul”, a zis. m-am uitat cum dispărea liniștit din perimetrul ființei mele. și atunci, obosit, m-am așezat pe niște trepte și am plâns.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate