păianjenii chirciți ai stelelor moarte
înalță carnea pământului
suie pânze către ochii îndrăgostiților
cearcănele de mucegai ale orașului
sângele tău îndepărtat sună a clopot
lumea întreagă e un clopot
o piatră frumoasă
aproape compactă

sunt un ritm un val o vâslă
regină a ciocanelor
circul prin tine
patrie a ascuțimilor
locuită de femeile - lamă ale ispitei
în pasul meu ceea ce-i potrivnic
moare învie
prunc născut dintr-un toc cui

te caut la inimă să te găsesc
vânturi posesive dezgolesc oasele pieptului
mă agăț
de funiile părului tău răspândit
asemenei unei culturi de cannabis
bucata de curcubeu din frunte

divin înfiptă furculiță.