Mai lasă-mi o parte de adevăr
să ți-l spun
când inima-mi va cădea la picioare,
când trupul mi se va lărgi
să te înghită;
se prea poate să cunoaștem toți
de la mine la tine
de la mine la ea
de la mine la ei,
aroma de vin învechit în butoi,
luciul de apă bătut de raze perfide,
crema de față pe care-o poți folosi,
valoarea biletului de tramvai,
dar nu...
adevărul ce ți-l ascund
nu se poate cunoaște decât de tine,
cândva,
când lumea din jur o să mi se-nchine
și-o să-mi ureze "bine-ai venit",
când n-o să recunosc locurile prea des umblate
dar lucrurile din jur o să-mi sărute mâinile
cu aerul curbat de greutatea cuvintelor.
Te rog!
Mai lasă-mi o parte de adevăr.....