Un poet de curte moleșit
ce are talent cu miros de naftalină,
înghite în mare grabă o glorie nemeritată.
Aceasta vine ca un semn de la acele plecăciuni
care i-au pătat memoria, l-au amețit

El scrie de o coapsă dezvelită,
de o buză cărnoasă cu silicon,
de un sân obraznic, enorm, deformat.
E un talent se pare, ce ciudat?
Lumea îl adoră, îl iubește, se agită.

Sexul este la modă, ca un simbol
al unei lumi dezgolite de idei.
Când orele sunt surpate de imagini
în care goliciunea trebuie acoperită,
omenirea este în derută, bucuria va da ocol.