poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-02 | |
Aseară au venit doi oameni cu niște lopeți
Și m-au dezgropat pentru a nu știu câta oară M-au scos din tărână, dintre ai mei, M-au învelit în plastic și m-au aruncat într-un portbagaj. Timpul începuse să treacă și pentru mine ca și pentru cei care ma dezgropaseră Am început să amețesc, Iar când portbagajul s-a închis am leșinat. M-am trezit într-un parc, îngropat din nou Simțeam prezența vechilor prieteni, a viermilor, a larvelor, A melcilor de pământ care afânau țărâna în jurul meu Îmi dădeau un sentiment de siguranță Aveam rădăcinile amorțite încă, iar frunzele începuseră să mi se ofilească. Cu toate acestea fotosinteza revenise la normal. De-abia acum aud murmurul A sute de mii de voci de oameni Vocile celor care au inventat timpul… Ca să întârzie, Vuietul milionelor de mașini, al sutelor de trenuri subpământene, Al zecilor de milioane de inimi care bat incă unele pentru altele Sau numai pentru ele însele. Mai aud un murmur foarte slab Cel al copacilor din parc E șoapta unor deținuți ce vor să evadeze: Nu mai suntem demult lemn pentru cruce!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate