Din haos,din noapte,din stele,din dor
De iubire,de soare,de mare,de lacuri
S-a născut Eminescu,geniul nemuritor
Ce ca un Luceafăr,va străluci în veacuri.

Luceafăr,deasupra tuturor,un geniu
Ce-a străbătut cu mintea universul,
Poet ca el,se naste o dată pe mileniu,
Să-i cânte,din iubire,atât de dulce versul,

Un geniu printre oameni trăind nefericit
Veșnic îndrăgostit și veșnic iubita așteptând,
Un martir al iubirii,de nimeni prețuit
Și stins,nu ca Luceafăr,ci ca un om de rând

Ca el nu a fost nimeni și nimeni nu va știi
S-adune sevă dulce din muguri de iubire,
Ca el n-a fost in stare nimeni a iubi
Și numele ,,femeie''a-l duce-n nemurire.
........................................
Geniului ce a cântat iubirii mistuitoare
Și-a preamărit frumusețile acestui pământ
Să-i ducem,astăzi la mormânt o floare
Și lui să ne-nchinăm,ca unui sfânt.

Ca pe un simbol al națiunii să îl prețuim,
Pe geniul reîntors în zările albastre,
Români,măcar o dată-n an sa ne amintim,
C-a răsărit Luceafăr din plaiurile noastre.