poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-30 | | nimic nu te-ar putea durea pour Nicole la început, cu o agrafă de os înfiptă în părul sălbatic, îți petreci degetele printre șuvițele lungi și negre înnodând în jurul degetului mic un fir de bumbac și privești tavanul limpede în fapt un cristalin de rezervă în care nu te vezi decât pe tine ceea ce rămâi după ardere ceară pentru oasele parfumate și miere pentru stup, singură în filosofia asta somatică o carne în care te simți galopul din trupul unui câine de vânătoare ești plină de somn copil iar în trezire lumină oarbă plină de idei de săpun și de voci lăuntric angelice în alternutul alb șifonat de neliniștea nopții îmbăindu-te într-o muzică rece, prea repede trecând prin mușchii și pielea ta de mătase prin venele așchii și unghiile sidefate de ghețar, cusute cu tulpină roșie îți stau laolaltă genele în umbră tăinuind priviri de care nu te poți dezice iar coastele palpită o respirație care nu e a nimănui anume doar a păunilor condori și a cocoșilor sălbatici muzică a nervilor ce îți adună coatele pe lângă piept ca într-o mare spaimă din care fugi cu pași măsurați de cuvinte înghițite laolaltă cu sfânta cuminecătură, palmele tale te cuprind așa cum El te apucă încet ca pe o vioară veche și mângâie lemnul mirosind a cireș vânăt ești un scâncet în firul de păr al arcușului firul de păr al părului tău de femeie mirunsă cu lacrimi părul sălbatic crescut până la genunchii adunați în inel, pe pernă e noapte și miroase a cer deschis celui ce urcă smerit ferecând sub pleoape taina zilei de azi a zilei sărace de ieri și a zilei de mâine când petrecându-ți degetele printre șuvițele lungi și aspre de lumină îți desfaci leneș agrafa de os și o apropii de frunte descriind un semn al crucii prin aerul încins din jurul tău cu un vârf de foc scrii numele Lui pe osul sărat oglindă din care te privești cum arzi ca un rug fără ca ceva să te doară și cum altfel decât în cadența ordinii firești a lucrurilor simple, nimic nu te-ar putea durea fără să rămâi mereu trează ca acum un chip în care nu te vezi decât pentru a uita cine ești le 29 septembre, 2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate