Se întâmplă să urc
către neant
mi-e frică.
De el că-i rece
și îmi strică
ce-i bun
în mine și în jur
ce-am construit cu mâna mea
mosorul și cu ața.
Eu am țesut covorul roșu
spre suflete amare
și-am mângâiat reproșul
cu relele vlăstare.
Sunt regula
de farmec pur
ce stă cuprinsă de sperjur.