Stigmat

O urmă de roșu mă cuprinde
de ambe mâini măiestre...mă lovește,
neputincios și obosit încerc să mă ridic
dar tot ce fac e să mă prind ...mă obosește,
îmi simt brațele deschise îngerește
lipite de-un lemn vechi ce parcă ruginește
de la culoarea sângelui ce izvorăște...mă amăgește,
înclin capul spre pământ și mă zăresc
în miile de cioburi sângerate...lăcrimez
iar cu fiecare picătură mă mai liniștesc,
încă îmi mai văd iubita față... ochii mi-o aduc
din miile de pete dintr-un geam caduc,
totu-i lent ...abia mă văd pe mine, sunt iubit
de-o forță de netăgăduit...mă copleșește,
o aromă a unui roșu mă răscolește,
îi simt vârfurile ascuțite-n frunte...
îi simt spinii de trandafir culeși
din cele mai înalte vârfuri de munte,
văd imagini de roșu peste tot,
peste mâini, peste brațe, peste cot,
încerc să strig, să plâng și ...plâng,
dar nici lacrima nu-mi recunosc
prin atâtea lacrimi ce din trup se nasc,
fiecare mai roșie și mai grea
fiecare mai iute și mai rea...
mă uit în jos și încep să plâng
printr-un izvor ce tălpile-mi a frânt,
simt tulpini de trandafir ce străpung
până la oase și mai departe...din nou plâng
întregi valuri ce roșesc degetele ca
niște ouă de Paște... mă înnebunește,
retras departe de lume... pe un lemn,
îmi simt spatele de el...e un semn...
tulpină de acele flori frumoase
acum o simt aproape... de ale mele oase,
o simt cum mă lovește, mă tot lovește
peste al meu spate ...mă obosește,
întregi culori petaliere se arată
peste urmele unei cruci de osândă,
funii de biciuri strivesc tot ce lovesc,
bucăți de lemn spatele-mi strivesc,
întregi așchii...milă cerșesc...
o urmă de odihnă se lasă...mă odihnesc,
întregu-mi trup se apleacă spre pământ
poate în final va mai avea puterea
de-a se scula și a pleca ...e liniște,
mă simt în voia unui vânt... sunt crucificat,
dar liber de povara unei cruci..sunt eliberat,
plutesc spre ceva dar stau pe loc...
întreaga-mi putere n-o mai simt deloc,
aud numai un sunet de vioară
parcă totul ar fi pentru prima oară...mă înspăimântă,
mă opresc chiar și din plâns...aș mai vrea să plâng
dar nu mai simt nimic din tot ce-am îndurat,
sunt un om ce păcatele i s-au furat...
și... și chiar atunci o tulpină din același roșu
mă atinge-n inimă ..drept în inimă...
e o liniște totală...e un sunet de vioară
un sunet de vioară...un suflet de odinioară
...un sunet de vioară...un sunet de vioară.