Pe la noi de la o vreme se sinucid cerșetorii
Lepădând cremene sufletului sub potcoave de demoni -
Plată-n avans a impozitului pentru facere lumii,
Dar tu nu fi tristă,
Chiar dacă m-am născut cu mâna întinsă
Iar zilele mă tot împung cu secunde sterile
Sunt timid și pentru o singură îmbrățișare cu moartea
Drept pentru care mai plagiez iluzii spre a-mi plomba inima
Putredă pe alocuri după trei zeci și șase de ucenicii.

P. S.
E seară, înserările dor cel mai mult..
Flacăra lumânărilor albe și asprimea orelor lungi
Complice cu ploaia rece de toamnă
Desenează adâncuri până și-n frunza de salcie.