Jocuri limpezite-n
tainică fântână
suie ostenite
nevăzute scări.
Palmele-mi sunt goale,
vremea mea-i bătrână,
umblu prin nisipuri,
rătăcind cărări.


Trândavi zori,
molatici,
pletele-și răsfiră
peste ierburi crude,
înmuiate-n ploi.
Numărate-s toate,
clipele deșiră
amintiri rămase
fără nume-n noi.


Între cer și ape,
mai aștept chemarea,
trupul mi-e vioara
fără de arcuș,
ninsă cu cenușă,
martoră-i tăcerea,
tremurată umbră-s,
spre zenit urcuÈ™.