Cel mai al dracului lucru este
Să simți că ai inima mult prea mare,
Că se cuibăresc în ea de-a valma lumini și umbre
Precum într-un subsol insalubru de gând,
Că îți coboară rostogolindu-se în podul palmei
În genunchi și sub cearșaful iubitei
Sau obraznic se cațără până și-n tâmplă de înger.


Al dracului lucru-i, Doamne
Să îți simți inima cum zvâcnește
Uscată în ceașca de ceai dimineața,
Lipită de rujul violaceu al amantei,
Aruncată dea valma sub potcoave de demoni
Sau pe șină de cale ferată.
Să-o vezi cum aleargă nebuna înaintea lutului
Sau cum șchioapătă, Doamne cum șchioapătă,
Confuză după orice zâmbet sau lacrimă.


Greu este Doamne atunci când îmi pleacă inima în vacanță,
Când se îmbracă în alta și în alta
Probându-le pe toate ca pe niște țoale de gală
Sau când, Doamne când zace inutilă
După gratiile coastelor Evei,
Greu este atunci când îmi pleacă inima în vacanță.


Inimă, inimă, ghemotoc de carne crudă și stearpă,
Tristă inimă, amară inimă, inutilă inimă,
Oricât te-aș stoarce din tine nu curge un vers,
Oricât te-aș fierbe îngrețoșezi până și câinii,
Macini secunde sterile încolțite-n vama destinului
Și faci plămadă amestecându-le cu noapte,
Spune-mi inimă,
De ce de la o vreme te sărută numai cuțitul?


La început ai fost precum o jucărie de pluș,
Cânta simfonii primăvara prin tine,
Cuvintele tale aveau rădăcini de lumină
Iar tăcerile amuțeau orice limbă de clopot.
Te-ai topit, inimă te-ai topit
Și ai curs în zeci și zeci de tipare
Împrăștiindu-mă până și-n scorburi de suflet,
Până și-n scorburi de suflet…

Inimă,inimă, nu mai încapi nici măcar
într-un certificat de deces.