poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-09 | | foto: Gabriela Lupu mă trezesc dimineața cu soarele pe saltea îmi lipesc fața boțită de umerii lui fața nerasă transformată într-un ogor cu trifoi (zîmbesc îmi frec mîinile de bucurie iubito pe fața mea vei găsi azi trifoi norocos) îmi trec picioarele peste picioarele lui pe jumătate adormit bună dimineața iubito astăzi e rîndul tău să fierbi apa de ceai soarele îmi arde una peste scăfîrlie îmi spune nu sunt femeie și tu nu ești de-ajuns de bărbat pentru mine marțea și joia lucrezi ca să avem ce pune pe masă în fiecare vineri pictez chipul tău pe asfalt pe balcon pe oglinda din baie doar așa nu te schimbi din cînd în cînd sculptez statuete de piatră mici statuete de piatră nu știu încă la ce folosesc ele sunt prietenii noștri ieșim seara cu ei la o bere împrumutăm bani sau plîngem pe umărul lor tu știi că noi dormim doar jumătate de noapte jumătatea aceea lipsită de importanță jumătatea aceea cînd între noi se lasă o ceață mai grea decît orice tăcere atunci somnul cade la momentul potrivit și nu e nevoie să vorbim cu jumătate de gură ori să stăm treji pînă cînd unul din noi adoarme în altă jumătate de noapte ne e totul permis facem dragoste pe unde-apucăm ne măsurăm degetele de la mîini și de la picioare ne scotocim buzunarele și punem în comun tot ce-avem ne închipuim că zburăm pe o o coadă de mătură pînă la lună dar visul nostru preferat e să facem dragoste într-un măr doamna moarte vine acasă lihnită mușcă din măr în miez vede doi viermișori adormiți îi scoate cu unghia îi aruncă apoi adoarme așa nemîncată nu-i o problemă dacă mai încurci cîteodată periuța de dinți nu-i o problemă dacă porți hainele mele și mă imiți de fiecare dată mă îmbunezi cînd îmi zici chapeau eu mă așez cuminte pe pat învăț limba ta mie necunoscută cuvintele tale mie străine învăț ca un orb obiectele pînă la ușă învăț cum să te înțeleg pînă la ultimul por trebuie să învăț într-o zi va veni dumnezeu mă va trage de păr și-mi va spune nu e frumos chiar nu e frumos să vorbești așa cu o femeie am să-i răspund mai lasă-mă doamne pe pămîntul acesta încă n-am învățat să mă închin ei de cinci ori pe zi o dată la răsărit o dată la prînz o dată-n chindii și de două ori seara
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate