În triaj


“hai, înghesuie pălăriile alea,
pune-le la numero quatro!
sau la number eight,
dacă vrei,”
asta spuneau morții
iar noi, vii prostiți de ei,
le înghesuiam în halele nemărginite
le îndesam printre caii caii caii
neplecați la drum
le așezam între copite și coame
printre crupe și spinări
al naibii să fiu că acolo împingeam pălăriile,
că alt loc nici că era
iar caii, stătuți, împorciți,
zăceau în depozitele
orașelor astructurale

“ce de mai cai,” ne miram noi,
veneticii orașului
citadini cu oase de titan
bărbați cu ochi plini de cipuri
femei cu mușchi adrenergici,
mesageri ai orașului, ce eram!
“ce de mai cai,” ne miram

“eh, ia și ei, coboară dintre balercile ploioase,”
se laudă morții. “cu voi ce-i aici?”

“nimic, mai nimic. am venit din oraș
ca să căutăm caii-cai, nu porcii ăștia
de necălărit
coborâtori din ploi, cu burți încărcate de nori
ăștia care se pișă fulgere…
unde-s caii-cai?”

morții se hlizeau
și din guri li se ițea
ba negru
ba vinețiu
ba fructe
“he, he, caii-cai sunt temeliile blocurilor
sunt trași în fire de-a lungul bordurilor
sunt alungiți sub muierile care picotesc
ba chiar și pe la pleoapele pruncilor
pasc unii cai desțeleniți
asta când nu se reped
– cirezi întregi, nu așa! –
să galopeze prin cablurile TV
dropa-drop-rooop, dropa-drop-roooop,
năvălind prin studiouri de știri
răvășind redacții, timpul probabil
cursul valutar
și psihanaliza de bloc

acolo-s caii de-i căutați,
caii astructurali, caii voștri – nedeveniți ce sunteți!
fără de plecare ce sunteți
astructurali căci vii ce sunteți
amestecați cu cai ce sunteți!

brăzdați de pluguri și semănați
de armăsari ce sunteți!
căzuți în megabiți și sublimați
în ecrane ce sunteți,
ai amestecului ce sunteți!