viața e ca e reclamă la o băutură spirtoasă.
mă uit la reclamă,
dau fuga la chioșcul prost luminat,
și beau din sticlă până la fund
beat și fericit alerg pe tastatură.
numai fraierii scriu poezii.
oamenii serioși fac lucruri seriose.
scriu un roman de dragoste voluminoasă,
(re)construiesc un cartier de blocuri
și/sau duc un război de cucerire.
nu cred în puterea poezie,
dar cred în puterea de seducție a sticlei din fața mea.
la ce-mi folosește mie poezia asta?
ție nici atât...

bei ceva cu mine?