Nu-i așa că trupul
E anotimpul frumoaselor,
păcatelor flori?

Ce fel de rupere de nori
Să-ți spele piciorul
Băgat în viața mea?

Între atâtea pseudonime întinse
Nici visele nu-mi vin
Și vorba mi-e subțire.

Un fel de-a mă iubi
Ar fi dacă mi-ai putea spăla fața
În tăcerea mea cu prețul vieții tale.

Spatele
Þi-l întorc
Tineresc, adolescentin și bizantin.

Nu mă-nvălui cu ura ta,
Așa cum m-ai sufocat cu nevoile tale de contur!
Instinctul de conservă încolăcit metalic în jurul unui petic.

Zi-mi! O mască mai frumoasă decât fața
Mai este dată jos vreodată?
Spală-mi fața, oricum pe-a ta nu poți!