toamnă,
schelete de păsări ce cântă tristețea călătoare,
ai la tâmple!
pătimașă toamnă,
olteancă-n ie și opinci,
făloasă femeie!

strungărețe de umbre udate cu lapte de cuc,
pe fusta-ți cusută cu foșnitoare frunze,
“ciuleandra” joacă.

naiul, vioara,
acordeonul și țambalul
aduc de pe buze de înger
fărâme de doină.

înserări bătute de vânt;
blesteme sfâșiate de târâitul șarpelui
și pasul gândacului,
leagă
tot ce se naște
de tot ce dispare,
într-un cântec

toamnă, dragi mi-s cântecele tale!