trompeta zăcea pe fundul gropii;
Romeo coborî s-o ia,
alunecă pe cerul uscat de
atâta ninsoare. își rupse în
trei sprânceana mijlocie, dar tot
nu se lăsă și astfel, tot aiurând
pe ape, aduse înapoi de pe boltă
trompeta. era trompetă roșie,
cu note fabricate în uzinele
Stradivarius din Rep. Pop.
Careifaza. Romeo își
rupse ochiul în trompeta
s-o vadă pe Juli, care era
ascunsă într-un adjectiv
absurd, cum ar fi „magarală”
sau „șipestel”, chiar și
„cromarcar” ar fi potrivit.
un bab cam la vreo ‘jde ani
îi spuse lui Romy s-o caute
la omul din pădurea
de dafini (acolo sulițele
creșteau mărunt-mărunt). Romy
își luă trompeta roșie, se sui
călare și galopă nebun către
pădurea de dafini. acolo, printre
copacii încoronați de coroane,
o căută pe Juli, dar ea era
dosită bine sub o rădăcină.
trompeta roșie îi spuse unde
e Juli, și Romy săpă cu o
mătură din 5 frunze de dafin la
rădăcină. o găsi (în sfârșit!) pe
Juli, se strâmbă că-i urâtă,
babă și plină de noroi, o lăsă,
și se întoarse să-și caute trompeta
pe fundul gropii.