De-atâtea ori lumina multă,
M-a-nvăluit cu bucurie,
De-atâtea ori abisul negru,
S-a transformat în armonie.

De-atâtea clipe înnegrite,
Și soarele s-a-ntunecat,
De-atâtea șoapte indulcite,
Și floarea alb-a scuturat.

De atâtea veacuri rătăcite,
Și sufletul s-a destrămat,
De-atâtea ceasuri osândite,
Și luna de pe cer a stat.

De-atâtea zile părăsite,
Și stelele au inghețat.
De-atâtea ori văpăi sinistre,
S-au invârtit și au cedat.