eram o țigară aprinsă de minciunile tale
fumam buze în fiecare lună
martie, mai, iulie, august, decembrie
bronzam suflete
le presăram cu tutun
ridicam capul spre nori
scoteam fum
mă prăbușeam sub pofta cu care eram fumat de buze sângerii
deși pe orașul meu scria
“Tutunul dăunează grav sănătății” (mintale)
îmi permiteam să scrumez pe bocancii tăi de munte
oricum mă aruncai în scrumieră rușinat
în fața cadavrelor altor țigări
formam cimitire de mucuri, tu râdeai sadică
la o glumă proastă făcută de noul tău prieten
cu ochelari de eclipsă dorea să vadă conturul cancerului
îi arătai plămânii, râdeam ironic
ha! ha! ha! ha! sunt o țigară ce se-neacă cu propriul fum
Cred că mă voi lăsa de fumat.