poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-24 | |
noaptea ca o pagină albă de blog
("narcotango", vinea, 2013) noaptea ca o pagină albă în word mă uit pe geam în vale să ghicesc plopii aceia care mă enervează de atâția ani primăverile când își vântură puful rusește pe deasupra tăcutelor blocuri cuminți cu deosebire și a căminelor studențești pe lângă barul sumbru al lui gheorghe țopa și a micului salon de înfrumusețare al soției sale sunt ore umile în care unii își ard manuscrisele iar alții se visează deschizând plăcintării pizzerii agresive hoteluri ceva care să îi marcheze baloane colorate fanfare camere de luat vederi microfoane mă uit la monitor aici strada viilor chișinău mileniul trei patru și un sfert stau pe invisible chiar vizavi de spitalul cancelariei de stat mă uit cum se desface floarea japoneză în ceai mă uit la pământul de sub casă mă gândesc la trupul meu sănătos ecologic pur nu beau mă culc așa cu gura uscată ca la diabetici visez înflorind în gura mea salcâmii din hatul bunicilor și zâmbesc 15.05.07 *** ("cântec în stația zoo", ed. vinea, 2014) de câteva zile orașul abundă în aromă de tei îmi poartă bisturiul prin memorie pășesc pe asfaltul răcoros al dimineții încet așa de parcă aș putea lăsa picături de sânge în aer de parcă aș vrea cu grijă mare să economisesc din solitudinea aceasta o pasăre îmi trece pe deasupra cu trupul său firav sparge sticla subțire a liniștii și dispare întotdeauna senzațional de subțire 16.06.07 virus la virus nu scoate ochii ("cântec în stația zoo", ed. vinea, 2014) ce dacă am febră nu poate fi grav gândesc respir o femeie tare niciodată nu e bolnavă e doar un pic absentă santa claus uite cum sar de pe un raft pe altul absolut poetic minunându-mă cât adevăr prin cărți înghețate și niciun pom de crăciun întuneric și numai o voce în matrice vino virus la virus nu scoate ochii la parter se improvizează cumva o clonă se maturizează în grabă cam rahitică te mătur din cale îmi zice și râde își demonstrează online lenjeria intimă și râde cine să te iubească pe tine declară te-ai făcut așa de lila fug și încui bine ușa camerei mele zâmbesc dar nu de aceea îmi pun în păr violete pozez în oglindă le scot îmi fac din ele șerbet eu nu sunt sissi 18.02.07 aici sissi ("narcotango", vinea, 2013) stau sprijinindu-mi brațele de pervaz și zâmbesc aș fi plâns înainte să mă nasc dar nu am știut îmi aud sângele zburdă prin calorifere pocnesc din degete un’ doi să mi se aducă suc de violete presate și puțină șampanie meniul împărăteselor neiubite o umbră masivă ezită îndelung deasupra cupelor și sună în vis / nu în vis telefonul răspund aici sissi crede-mă ancora de pe umărul meu e la tine în inimă ești liber să pleci tu cel cu buze de otrăvuri 29.03.07 *** până când moartea ne va despărți auzi eroule tot mai strâmt pe corabie ne jucăm de-a killerul pe mal ne așteaptă cuvintele niște monștri devoratori brațele tale sunt cele mai de încredere 20.05.07 *** tu nu ești cineva care trebuie așteptat* și nu ești cineva care trebuie rugat să vină sau să plece dar vreau să vii și să nu îmi aduci prăjiturele sau tort ca unei vecine sau flori din complezență nimic să nu îmi aduci nimic și să nu îmi spui niciodată că mă iubești să nu îndrăznești și să nu te știu cu o altă femeie nici în melodii nici în poezii nici în cer nici în pâmânt pentru că nu vreau să mă ascund să plâng și să pozez în șarpe în măr în evă în foarfece de grădinărit în frida kahlo nu vreau să îmi tai ca ea părul banal vreau doar să vii și să rămâi să fim vecini să îmi fii să îți fiu pe aproape 09.06.07 *** taci de un timp iar în mine se prăbușesc generos carpații realitatea goală hazlie lamentabilă un jucător cu ghinion căruia într-o noapte la casino i-au luat până și hainele citește ziarele asculltă eu care sunt patria ta incontestabilă cu generații și generații de popoare încifrate în oale și ulcele și în bijuterii și în metalul din care au știut să își toarne literele eu plâng plâââng imaginează-ți în pustiul din mine încape acum oceanul în mine în care nu mai era loc de nimeni și de nimic urlă ce valuri ce lupi taci de o oră o noapte o lună un soare un timp nemăsurabil nu știu oricum prea mult 21.06.07 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate