are picioare din fier vechi țâțele din tablă de zinc
iubita mea e o lăcustă nici străvezie nici din bumbac
ea citește poezii el le scrie eu tac
stă să ajungă la margini patul în care
bătrânul metal încetinește picioare

mâine pe străzi va fi revoluție multe mașini clacsoane roți aruncate ăia de la pompe funebre chemați din concediu
ea citește poezii el le scrie eu tac
magazinele toate închise oameni pe jumătate strigând
mâine pe străzi... cealaltă umblând

lasă-mă zic pomului să mă dezbrac în coaja ta apoi tu la rând înfrunzește sub pielea mea o culoare fă ceva
ea citește poezii el le scrie eu tac
liniștea în care mă îmbrac e pusă pe foc umbra la loc
se arată în lanțuri

desfac un punct înnodat