Prea-nstelat sa te mai poti vedea,
Calcaie brodate-n iarba verde,
Uimita-ti privire in rauri se pierde,
Abrupte teluri unse cu miere.
Nisipoase imagini ce misuna-n vene,
In haos fluid, curajul se cerne ;
Ori prea corupta de tine si lene
Vointa cea buna, se-neaca in gene.
Moravuri codate si lacrimi laptoase,
Speranta iti suie visle untoase…
Si luneci strain, tipand dupa stele,
Caci parca o clipa erai printre ele.